Nu-mi amintesc când am sorbit ultima dată o carte în felul acesta! Vineri umblam comparând prețuri, să o cumpăr, iar astăzi, am terminat-o. De fapt, nu țin minte paginile. Dacă stau bine și mă gândesc, a fost o chemare. Mi se întâmplă câteodată. Un flux de pasiune, o inspirație, un îndemn puternic, o idee, ceva, mă împinge spre un lucru, spre o faptă. Ca-ntr-un zbor, se consumă totul și apoi se vede verdictul: e de bine. E clar că a trebuit să se intample asta! Era timpul, locul și momentul potrivit! Și așa mai departe. Sunt rare și speciale momentele acestea, dar daca le-ați trăit, știți ce mă chinui să descriu aici!
Tată bogat, tată sărac nu e o carte de care să nu fi auzit, care stă pe un raft, prin spate, undeva în librărie, și acum că am citit-o, nici nu are conținutul care să nu o distingă. De la o vreme constat că mesajele de bază, concrete, simple, sunt cele de care avem cea mai mare nevoie, pentru că, în general, nu le punem în practică! Plus asocierea autorului la o altă carte, cu Donald Trump, un alt om bogat, educat în domeniul financiar, e încă un argument pentru popularitatea cărților lui Kiyosaki.
Circumstanțe deloc confortabile, ba chiar chinuitoare naturii mele, m-au împins de curând la fapte: am început, în sfârșit, educația mea financiară. Da, știu, nu v-am trezit interesul, nu-i așa? Știu. Pentru că nu suntem obișnuiți la școală, de exemplu, să învățăm despre bani. Credem, by default, că oamenii bogați, sau ca să ne apropiem de ei mai mult, să le spunem cei independenți financiar sau care se bucură de libertate financiară (nu mai lucrează pentru că depind de salariu), sunt niște persoane privilegiate, care au parte de anumite circumstanțe și bani (deja!) sau, în cel mai rău caz, sunt oameni răi care exploatează cu succes pe alții. Stârniți doar cu o vorbă în pauza de prânz discuția despre șef/patron și verificați!
Ori ceea ce diferențiază oamenii bogați (cu adevărat) de restul lumii este tocmai aceasta: educația financiară. Cred că unul din motivele pentru care am parcurs ușor lectura acestei cărți a fost nu doar setea mea după bani (da, bani) și cunoaștere, ci și abilitatea lui Kiyosaki de a reda plăcut, clar, pe înțelesul tuturor, noțiuni de educație financiară care pot fi aplicate imediat. Și în acest domeniu al vieții noastre, la fel ca-n celelalte, schimbarea are loc de la modul nostru de gândire și educația noastră!
Ce pot să spun mai mult? Sunt nerăbdătoare să trec la acțiune și recunosc, citind Tată bogat, tată sărac, ești încurajat că poți crește, învățând, dacă îți dorești cu adevărat! Sunt speranțe pentru toți! Vom fi dispuși să ne recunoaștem ignoranța, să abandonăm aroganța și să ne corectăm gândirea? Acceptăm să greșim și să pierdem pentru ca să câștigăm? Cât suntem dispuși să înfăptuim? Avem disciplina necesară? Dar ce fac aici… desființez încurajarea?!
Să recunoaștem: educația financiară este o materie foarte importantă și deosebit de urgentă în viața fiecăruia dintre noi astăzi. Pentru noi, pentru țintele noastre, pentru nevoile noastre, libertatea noastră, pentru familia noastră și viitorul nostru. Din cauza banilor nu putem face una și alta, peste tot trebuie să plătim, de la bani ne certăm că nu sunt niciodată de ajuns, etc… E timpul să ieșim din tiparul de gândire că pentru a câștiga mai mult, trebuie să muncim mai mult și peste program! Nimeni nu ne învață altceva!
Dacă îți pasă de portofel, de tine, de ai tăi, de viitor și mai ales, de ce și cât știi și poți face, mai ales în domeniul financiar și poate, ești un începător ca mine, citește Tată bogat, tată sărac a lui Robert Kiyosaki și îți garantez că nu vei regreta!
Dacă mă-nșel, poate voi afla.
Urmez chemarea,
Larisa Morhan.